Category Archives: [scenariu]

poezie de dragoste

tu adă-mi femeie
o lingură plină
și cea mai mare
seringă
cu heroină
să ne ducă
în cartea recordurilor


efectul de dubstep

Black Glass Soliloquy
Ben Mirov

There is nothing in my head today.
I think about you everyday.
My head full of blckkk glsss

My head full of bllllk sound.
I think about you every day.
I travel in my love for you.

An outline in the blckkk glsss.
Living in the blllckk glasss.
Time travels in my sound for you.

There is nothing in my head today.
Echo echo bl@@@k gl@{{.
To whom do I deliver sound.

To whom does the shudder render.
I think about you everyday.
I hang you in the B[][][][][] G[][][][][]

I hang you in my head today.
A ravel in the blccckkkkk soundd.
I think about you everyday.

My love for you is bla888888ck s####nd.
Echo echo bl&kk s(((((())))))d.
I travel in my love for you.

I ravel in my love for you.
A bl>>>>K $(0)nd in my love for you.
I think about you every day.

There is nothing in my head today.
I hang you in my bLL^^CC// S______–
][ ravel in the B&&&&& S))))))))d

I go out in the b::::::::::K G::::::::::ss
to see you in the <*++*> gIIIIIIIs.
I hang you in my head today.

I ravel through the << >> {oun}
Are you in my $[%&]d today?
An echo in my head today.

I think about you everyday.
An echo in the black sound.
An outline in the black glass.


Roadside Attractions with the Dogs of America

*un poem de Ada Limon

It’s a day when all the dogs of all
the borrowed houses are angel footing
down the hard hardwood of middle-America’s
newly loaned-up renovated kitchen floors,
and the world’s nicest pie I know
is somewhere waiting for the right
time to offer itself to the wayward
and the word-weary. How come the road
goes coast to coast and never just
dumps us in the water, clean and
come clean, like a fish slipped out
of the national net of „longing for joy.”
How come it doesn’t? Once, on a road trip
through the country, a waitress walked
in the train’s diner car and swished
her non-aproned end and said,
„Hot stuff and food too.” My family
still says it, when the food is hot,
and the mood is good inside the open windows.
I’d like to wear an apron for you
and come over with non-church sanctioned
knee-highs and the prettiest pie of birds
and ocean water and grief. I’d like
to be younger when I do this, like the country
before Mr. Meriwether rowed the river
and then let the country fill him up
till it killed him hard by his own hand.
I’d like to be that dog they took with them,
large and dark and silent and un-blamable.
Or I’d like to be Emily Dickinson’s dog, Carlo,
and go on loving the rare un-loveable puzzle
of woman and human and mind. But, I bet I’m more
the house beagle and the howl and the obedient
eyes of everyone wanting to make their own kind
of America, but still be America, too. The road
is long and all the dogs don’t care too much about
roadside concrete history and postcards of state
treasures, they just want their head out the window,
and the speeding air to make them feel faster
and younger, and newer than all the dogs
that went before them, they want to be your only dog,
your best-loved dog, for this good dog of today
to be the only beast that matters.


Un tors de satisfacție mecanică

 

 

Am mâini indigo de la afine,
fața, de la bordul aprins –
dă-i bice, băiete,
-napoi
spre house of valparaiso.

 

*

 

În jur, doar copaci.

Nimeni, dar nicio mașină,
îmi amintesc
dimineață
când am trântit prin casă
te-ai necăjit.

În jur, doar copacii,
și-n față, mâinile tale
cum au zvâcnit
și-au scăpat
trei gălbenușuri pe trepte.

 

*

 

CD-ul cu Dan Sociu
se bate de parbriz.
Timpul a trecut
și el
a trecut

și-i zgâriat și nefolositor.

Drum de țară în viața noastră
cât pietriș
scrâșnit în somn de alcoolici.

Mă uit la ceas –
mă mai hurduc o bucată
singur ca un mieluț
în oaia asta de tablă.

 

*

 

La intrare în sat
pe stânga
se face un podeț:
eu pe acolo o iau.

Când roțile urcă pe grinzile putrede
scutul așchiază scurt,
înfundat.

Pescarii, la celălalt capăt,
lipindu-se de balustradă,
mă privesc
cu ochi răi;

salută din cap, cred că-s beat
și mă-ntorc de undeva.

 

*

 

S-a dovedit a fi simplu,
am învățat amândoi
nevrozele,
câmpiile negre,
coșmarul pe care-l visează mereu
celălălalt.

Cu 3 numere în agendă
noaptea e mai curată.

Aici răcnim mai puțin,
violenți,
mai puțin.

În general, facem conserve,
le vindem
și ascultăm la radio;

spre seară, spăl câinele cu furtunul,
tu râzi
și, oo, bine-mi pare.


poem despre cum trăiau la țară și le era greu, dar s-au descurcat

sub prelata din ușă
drumul e desfundat
în spate e muced
și toți
oo ploaie ploaie

chelnerița urcă pe scăunel
să pornească elicea
din ton
bețivii reglează
viteza și afecțiunea

tot mai întuneric
cu fiecare înghițitură
mai simplu
când ridică botul spre mine
mă-ndeamnă acasă

mă-nvață împăcarea
îmi zice
cu siguranță
și chipul ei
prinde răbdare peste farfuria goală


mn

într-o seară am așezat Internetul pe genunchii mei și l-am găsit amar
și f
supraevaluat
și l-am ocărît

*

deschid să caut boicotul
cel successful –
46 cu 5
prezenta la urne

(pe anecdotă îi voi spune foametea din 47
muia roșie)

și în rest
tot pe anecdotă

în țară
de partea cea
dreaptă
voi spune
cules-am destoinici valută:)

căci cu adevărat bucureștii mîine la prima oră pe wall-street
vor fi

sell
sell
sell
și confuzie vor semana

*

lîngă mine învelită ca bomba
participă periferic la emoție

iar luna se împlinește pe deasupra
peste bancă –
vîntul prin meri
poame prin iarbă
aer
diafragmă
esofag

tehnic acum –

emoțional stăm perfect pe spate
pe anecdote
dar
elcielo.md
e rău-prevestitor

*

degetele – 38 cu 4
schimbat haine
37 cu 8 – schimbat haine ude
39 cu 2
fuga-n foaier
fuga-n pat
ceaiuri sprayuri

în respiro –
întins bluzițe
rochii
cămășuțe
roată-roată
tamponat și suflat
gîtul bronzat de schior

în lumina monitorului –
un cablu de alimentare
un usb LAN-ul
nu duce kilo
cît mîna pe fruntea ca plita

*

somn în fund –
totul micro și imaginar
somn cu ochii deschiși –
tot Internetul
redundant și boring și imaginar

pe anecdotă
tehnic adică
în viață
mai bine despre el cielo

cum de ex
dimineața se pregătește
de ploaie


gerroa thursday: everything is a love letter

am trecut încet pe lângă scheletul metalic al serelor

a virat dreapta pe drumul de țară

radioul bâzâia

undeva

la margine

în lumina deschisă a câmpului

cu fundul pe capota călduță

ne-am luat rămas bun

 

*

 

prima a dispărut emblema

numărul a devenit ilizibil

a virat dreapta pe șosea

a doua a treia

a patra

în ochi îmi intrau gâzulițe de praf

ca atunci când

pe olt

la jumătatea turei

încărca ultima basculantă

 

ifronistul își lua punga cu haine

saluta și sălta smuls lângă șofer

 

*

 

încă îmi place să mă uit

în urma celor ce pleacă

să dau de mâncare la câini

să beau berea rămasă

în bidonul

ținut la rece

în nisipul grunjos

de pe olt

 

drăguțo vara e minunată

dacă omul sensibil

are cui să povestească

o anecdotă