o treabă urîtă de șofer beat

aștept să fiarbă niște cartofi și citesc din cartea lui khasis
la ruperi de ritm ridic ochii peste foi
gazul n-are presiune
televizorul e mut
în bucătărie am întins canapeaua de seară

față tragică-n slow motion

grindină bate capote

teniși în pas de viol

camera ridică din umeri la reconstituire
dintre buruieni
cineva în direct n-are cască și
ca un pinguin pe vârful de aisberg
simte cum de el se dispensează întregul univers
(pe retină îi rămâne platoul de emisie în culori calde
cu un deget înfipt în ureche îl suge neantul)

mă uit sub capac sarea abia se topește
îmi lipesc capul de geam și inert
pentru că nu pot scăpa de tine
și nu-mi pot contura în cap o imagine plăcută
îmi închipui că în fața mea e
o gagică extraterestru
pe care trebuie să o învăț
sărutul nostru pământean

rotesc încet cu limba
bombonele din colivă încleiate în gură
le izbesc de dinți
în zgomot de rulment

țin furculița în aer
și singur
și televizorul

dacă oprești sonorul
toți sunt neajutorați

prezentatoarea de exemplu
e genul de femeie
pentru care cineva s-a dus la 20
acum are ochii de blankul șoferului
și mâna dreaptă uitată pe masă
ca mâna celui care
te-ar strânge prietenește de umăr
dar nu-i suficient de beat