Monthly Archives: Aprilie 2012

Walter

lui Andrei

Cu o noapte în urmă stătusem amândoi pe puntea vasului
stejarii erau înalți și stufoși în față poteca
un fel de toamnă uscată.

Purta cămașă cu dantelă mânecuțele ieșeau de sub mantie
venea furtuna vântu-i sufla cârlionții
el urma să coboare.

Am rupt din jurnalul de bord o hârtie de-un metru
am scris adresa de mail cu grija
cu care orbul își bate câinele care tace .

L-am strigat a ridicat foaia să fluture
a făcut salutul de elisabetan
la final i-a dat drumul.

Printre crengi s-a întors în secolul XVII
vasul s-a desprins de pământ
ceasul a sunat povestea era rotundă.

Anunțuri

tipul nou

când vorbești simți nevoia să ții în dreptul gurii sticla de bere
că muzica e prea tare noi nu te înțelegem și buzele ți se răsfrâng
peste singurătatea de cal. ești naiv ai gura uscată în bar intră o femeie
tu rânjești dar nu ai arme secrete poate doar să scoți o mandolină
și să te așezi pe scaunul înalt de lângă tejghea. să apropii microfonul
să ții capul în jos astfel încât să îi vezi doar marginile rochiei
formând ca roata unui olar în jurul ei o ulcică.
mâinile tale să facă bătaie pe cutia de lemn să-i vezi pasul
și mai departe să-ți imaginezi peste pălărie cum dansează
dansul jenat al foamei. noi să urmărim de la masă
mișcările ei de oposum încântător dar congelat în
admirația de sine. tu ca un cal să bălești microfonul
să-l atingi cu dinții până sar scântei ca dintr-un flex
pentru că îți închipui dansul mai departe
ca între mamifere incompatibile. ești nou pe-aici


imagine que tu es un petit garçon qui se trouve à bout de force

sur l’escalier de service
un poing à la porte en carton
t’éclaire le visage

ce que tu vois devant
tourné à 90 degrés
ce sont les marches sur lesquelles s’écoule
le liquide aux reflets métal

les murs alentours commencent à devenir des images
tu ne pourrais dire
fonctions tout juste commutées

combien de temps s’est écoulé ?

La joue 2 est glacée
l’oreille 2
par tout le corps la vie change d’avis

(traducere de Faustine Vega)


ce-ți spune unul din morții tăi cei mai dragi, cel mai iubit dintre morți, cînd te lasă inima să-l visezi

Pentru Elizabeth și David (dedicația Sylviei Plath), iar dedesubt:

„Și pentru Bogdan, de citit în vacanță.
Ți-o dau de tot.

12.06.2009, Bistro del’Arte

Bă, eu nu-ți mai scriu nimic.
Am băut un ceai, am povestit (mai mult tu, ca de-obicei), am rîs (mai mult eu)… și ai aceeași privire pe care am văzut-o cînd am băut prima cafea împreună. De-aia te iubesc (printre altele). Sper că-ți va plăcea și cartea, iar dacă nu, măcar îți va plăcea ce ți-am scris, voila, cu verde.
Nu știu ce să mai scriu, (așcă) așa că închei, naibii.

Cu dragoste,
Ane”


În a 76a zi am avut experiența muntelui

În mijlocul chiliei, la ultima oră a nopții, reiau mișcările învățate în primii ani.
Atrag lentoarea spre bucuria stării de veghe.

În muțenie, fără oglinzi sau mânere, fac elemente să curgă rotund.
Expir, recreez gimnastica ielelor.
Le supun într-un dans ce se-articulează odată cu lumina –
membre în fandări succesive;
mușchii uniți în diagonală;
corzi vibrânde între sinapse.

În 180* deschid ochii: corpul, suspendat în tensiune optimă, dă liber.
Mintea ca un sniper filtrează ceața rămasă.
Soarele stă să apară.
Sunt indivizibil.

În zori sunt o rugăciune freestyle.

 


* poziție acrobatică; sfoară, șpagat


***

Când a sunat la ușă eram la a treia serie de împingeri. Am numărat mai departe, apoi am așezat bara cu greutăți în furcă și mi-am întins brațele spre discuri, formând un triunghi isoscel. Cu ochii închiși, îmi calibram respirația. În încăpere, clinchetul metalic se dizolvase. Inima dădea un ping-pong în interiorul maioului. Spatele mi se lipise de bancă și așteptam ca oxigenul să facă un tur complet; mintea îl aștepta la pit stop.

Când a sunat a doua oară, hârâitul ciocănelului de plastic a tăiat camera în două. Eu am deschis ochii în tavan, apoi am adus bărbia în piept, fixând vizorul; din unghiul opus bazei, privirea mea – bisectoare, înălțime, mediană și mediatoare – era dovada geometrică a faptului că mă antrenam în mijlocul camerei, între ușa de la intrare și cea de la balcon, veșnic deschisă; între canapea și birou.

A treia oară a fost un sunet prelung și ușor iritat. Anxietatea celui ce aștepta de cealaltă parte a ușii câștigase teren, favorizată de întunericul de pe hol. M-am ridicat în fund, am întins o mână după prosop și mi-am șters sudoarea de pe frunte. Au urmat gâtul și ceafa, apoi am luat o înghițitură de apă și mi-am clătit gura.

Pe hol au început să se audă pași rari, nesiguri, lăsând de înțeles că e vorba de niște picioare lungi încălțate comod sau, în orice caz, de o talpă ușoară care susține o greutate medie.


à toi je pense de façon très abstraite

ce poème de bar
(à Irina)

À chaque fois que
je le chuchoterai
buvant debout
les yeux dans la rue
sous un coin abrité par la bâche
il viendra avec
une chute malheureuse
comme celle de la goutte qui
se défait du auvent
et trouble la flaque.

Il transformera ton souvenir
en serveuse à bonnet en lin
à qui les poivrots seuls dictent
l’heure de fermeture
le contrôle et l’affection

que seuls de doux animaux
ont pu apprendre la générosité
les nuits où ils l’ont contrainte
à veiller
les amers cul-secs de l’autre

et chacun de mes cul-secs
cul-sec non-désiré
comme une fille détournée de son chemin
ton visage sera recomposé des milliers de fois
dans ce sourire d’autrefois
de la fille blonde
vaincue déjà.

À chaque fois que
je serai épuisé de chanter
je me réveillerai au milieu de l’orage
et alors je demanderai l’addition
avec la fatigue et le manque
parce que de soir en soir
chuchotant ce poème d’amour
je ne ferai rien d’autre que partir vers toi
là où l’obscurité
se confond avec la patience amère de la certitude.

(traducere de Faustine Vega)